Știri

În data de 6 octombrie, duminică, după Sfânta Liturghie, elevii cercului de teatru de la Liceul Tehnologic Tivai Nagy Imre au susținut un recital comemorativ. Ca motto al evenimentului, au ales un citat din cântecul lui Zorán. S-au făcut referiri la cei treisprezece martiri de la Arad, ca la niște tați care și-au asumat în mod voluntar moartea. Prin această scenă, spectatorii au putut să arunce o privire în viața unui ofițer erou. După cum am aflat de la profesorii îndrumători, prin acest spectacol poetic și muzical, s-a dorit a se aduce un omagiu taților. Copiii au fost pregătiți de către Ágnes Méhes și Judit Sánta.

Similar anului trecut, și această vară a fost una plină de activitate la Biblioteca Comunală „Baka János”. Zgomotul copiilor a umplut sălile și holurile clădirii. Ne-am instalat cu copiii câte o noapte în bibliotecă. Am organizat primul nostru program „O noapte la bibliotecă…”, sperăm că nu și ultimul. Copiii s-au distrat de minune, fiind încântați de povești citite și proiectate, jocuri de societate, iar noi le-am oferit și spațiul pentru o mică petrecere adevărată. Nu am plecat cu stomacul gol, deoarece în „bucătăria” noastră de bibliotecă am pregătit clătite delicioase pentru cei peste 50 de copii. Am continuat activitățile pe tot parcursul verii și am reușit să organizăm și tabăra noastră de trei zile de rămas bun vacanței. Deja aveam experiență, fiind pentru a treia oară când ne luăm rămas bun de la vacanță împreună cu copiii. Peste 60 de copii au participat la această activitate plină de ocupații diverse și atractive. Mulțumim susținătorilor noștri: Primăriei Comunei Sânmartin, părinților dragi și echipei de copii organizatori.

Monika Benke

Sute de persoane s-au adunat pe 26 august în cimitirul militar din Valea Uzului pentru a-i omagia pe eroii căzuți în primul și al doilea război mondial. La începutul evenimentului, au sfințit o nouă cruce amplasată sub Csuklyánka din Valea Uzului, oferită de János György Nagy, un meșter de cruci și stâlpi funerari din Hódmezővásárhely, în memoria Regimentului Zece de Infanterie din Miskolc. Ceremonia de comemorare a fost deschisă de Sándor Birtalan, fost primar al Comemorarea apărătorilor de frontieră în Valea Uzului, comunei Sânmartin, prin salutarea veteranului de război Mihály Bartha. Veteranul Mihály Bartha, în vârstă de o sută de ani, a fost prezentat de către vorbitor drept cel care „de aproape șaizeci de ani vine să-și comemoreze camarazii, soldații care au murit pentru noi. Noi, urmașii lor târzii, venim regulat din 1994 pentru a transmite mai departe toată moștenirea și tot exemplul pe care îl păstrăm pentru soldații căzuți aici. Aceasta este datoria noastră.” Evenimentul a continuat cu o slujbă ecumenică, oficială de Zsolt Kovács, fostul preot paroh al localității, precum și de preoții reformați Erika Bíró și Zsolt-Tamás Bucsi. Ceremonia de comemorare s-a încheiat cu depunerea de coroane, iar acompaniamentul muzical a fost asigurat de Ansamblul de Suflători Tuzson János din Cozmeni.

Prima dată au organizat o tabără tradițională pentru copii în prima weekend a lunii august, la care au participat 56 de copii și 16 voluntari. Conform organizatorilor, tabăra a fost promovată în primul rând pentru copiii din localitate, dar i-au primit cu bucurie și pe cei care au legătură cu așezarea prin bunicii lor. Scopul principal al weekendului, asemănător unui tăbăr de cercetași, a fost ca cei mai tineri care cresc în aceeași localitate să se cunoască mai bine, punând totodată un accent mare pe dezvoltarea responsabilității și a capacității de adaptare. Tabăra s-a desfășurat în Conacul Veres din Plăieșii de Jos și în curtea sa de un hectar și jumătate, care a oferit un mediu ideal pentru desfășurarea programelor.

Copiii participanți au fost împărțiți în opt grupuri în funcție de vârstă. Fiecare echipă răspundea de alte sarcini care ajutau la funcționarea comunității taberei. Astfel, au distribuit sarcinile de bucătărie, de îngrijire a corturilor și de curte. Prima zi a început cu ocuparea locației și o cercetare a terenului, urmate de jocuri de construire a echipei. Principalul program al zilei de sâmbătă a fost vizitarea Casei de Copii Sfânta Catalina, administrată de Fundația Sfântul Francisc. La cămin, participanții taberei s-au întâlnit cu copiii care locuiau acolo și au jucat împreună un meci de fotbal. Ulterior, voluntari locali din Plaiesii de Jos i-au ghidat pe un deal din apropiere, de unde s-a deschis o vedere incomparabilă asupra zonei Plaiesilor. La finalul zilei, o tocana la ceaun, un foc de tabără și cântece populare au încheiat programul, unde participanții și-au putut impartasi gândurile pe diverse teme. Ziua de final a început cu o altă plimbare de istorie locală și jocuri de echipă. Copiii și-au testat inventivitatea prin diverse sarcini de îndemânare. Odată ce programele de dimineață s-au încheiat, toată lumea a participat cu sârguință la munca din jurul taberei, la dezasamblarea corturilor, iar tabăra s-a încheiat cu o evaluare.
Potrivit organizatorilor, deși lista de permise și reglementări necesare era mai lungă decât lista de programe a taberei, weekendul a compensat toate eforturile. Evenimentul a fost sprijinit de administrația locală, precum și de mai mulți întreprinzători și părinți locali. Monica Bodó, organizatoarea principală a taberei, a subliniat că donatorii nu au întrebat de ce ar trebui să sprijine evenimentul, ci cât pot oferi din sprijinul lor.
Atât copiii, cât și organizatorii au rezumat cu satisfacție tabăra și se gândesc deja cum ar putea continua această inițiativă de succes anul viitor. Weekendul i-a îmbogățit pe participanți nu numai cu experiențe comunitare, ci și cu prietenii.

Pe 3 august s-a încheiat tabăra de creație de anul acesta, organizată an de an în memoria pictorului și graficianului Mátyás József, originar din Ciucani. Pe parcursul taberei, timp de o săptămână, unsprezece artiști au lucrat: din Miercurea Ciuc – Géza Xantus, Zsuzsánna Sólyom, Eszter Tompa-Bors, Árpád Szabó și Zoltán Sárpátki, din Târgu Secuiesc – András Vetró, din Sibiu – István Orth, din Cluj-Napoca – Ágnes Forró, din Brașov – Levente Csutak și Jakab Ábrahám, iar din Germania s-a alăturat grupului și Móni Aranka Balla, originară din ținutul Trei Scaune.

După cum ne-a spus András Gergely, organizatorul taberei, ei acordă prioritate libertății artistice. Deși lucrările nu au fost legate de o tematică prestabilită, în fiecare an apar diverse sugestii legate de anumite aniversări istorice sau comemorări. Anul acesta, de exemplu, 120 de ani de la moartea lui Mór Jókai au constituit sursa de inspirație: sculptorul András Vetró a realizat portretul lui Jókai, care reprezintă un element central al expoziției. Operele create în tabără pot fi vizualizate la etajul Casei de Cultură Antalffy János.

La ceremonia organizată cu ocazia Zilei Celor O Mie de Fete Secuiene, tinerii comunei sunt prezenți an de an, organizându-și singuri călătoria cu căruțele spre șaua de la Șumuleu Ciuc. Însă anul acesta nu au fost doar vizitatori, deoarece membrii grupului lor de dans popular au reprezentat satul în calitate de performeri. Mai jos, veți citi o relatare de experiență despre eveniment.

„Am fost foarte bucuroasă atunci când profesorii noștri de dans ne-au spus că vom participa la întâlnirea Celor O Mie de Fete Secuiene în șaua de la Șumuleu Ciuc. Eu nu mai fusesem niciodată la acest eveniment. Am exersat coregrafiile din zona Ciucului Superior cu cei mai mari și cu acelea am și evoluat. Pe 6 iulie, dimineața devreme, la ora 6, ne-am adunat în stația de autobuz, adormiți, dar cu și mai multă emoție. Am pornit cu două carute pe un drum de aproximativ două ore, cântând, făcând cu mâna oamenilor de pe drum sau mașinilor și pasagerilor care treceau, și, desigur, aveam grijă să nu cădem din caruta, pentru că mai existaseră astfel de cazuri.

La centrul din Miercurea Ciuc a fost adunarea grupurilor sosite din diferite localități. De aici am plecat spre biserica de la Șumuleu Ciuc. Erau foarte multe carute și probabil peste o mie de ‘fetițe’, dar și de flăcăi. Ne-am așezat pe iarbă, împreună cu sute de fete, flăcăi, copii și adulți, și am ascultat slujba. Apoi am pornit pe jos spre șa. Când am ajuns, am intrat la umbră, sub pădure, și am așteptat începutul evenimentului. În fața scenei am urmărit spectacolele altor grupuri de dans popular, iar apoi a venit rândul nostru. Ne-am ridicat și am dansat dansurile din zona Ciucului Superior, de la hejszá până la cepper. Apoi ne-am înclinat și, după un imens val de aplauze, am coborât de pe scenă. Profesorii noștri, care se ocupă de noi săptămânal cu multă răbdare, au fost cu adevărat mândri de noi.

Nu mai avusesem niciodată parte de o astfel de experiență, atmosfera și dansul au fost minunate. Privind în urmă, cântatul în caruta și fotografia de grup au fost atât de emoționante, pentru că acolo se vedea cu adevărat cât de mulți suntem. Nu regret deloc că am participat la această întâlnire! Voi încerca să fiu prezentă și anul viitor.”

Ágnes Birtalan