Știri

Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, în cele mai multe cazuri, hotărăște mutările preoțești la 1 august, însă ÎPS Gergely Kovács, prin scrisoare din 28 septembrie 2024, a dispus noi mutări. În urma acestei decizii, părintele Zsolt Kovács a fost eliberat din slujba de șase ani din Sânmartin, astfel încât acum putem să-l salutăm în comuna noastră pe părintele László Czikó.

„Schimbarea s-a produs destul de brusc. M-au sunat pur și simplu și m-au rugat frumos să vin.” – așa a început părintele paroh Czikó discuția noastră. Noul paroh al comunei noastre a venit din Valea Izvoarelor, județul Mureș, unde a slujit timp de unsprezece ani. Întrucât anii petrecuți în Valea Izvoarelorreprezintă doar o bucata din parcursul său de până acum, primele noastre întrebări au fost legate de începuturile sale în slujba preoțească.

„Am absolvit Liceul Romano-Catolic „Gróf Majláth Gusztáv Károly” din Alba Iulia, fosta școală de cantori. Și tatăl meu a studiat acolo” – și-a amintit părintele László Czikó despre rădăcinile sale vocaționale. „La început voiam să studiez psihologia, dar după un exercițiu spiritual am decis să devin preot. În 2001, după ce am fost hirotonit, am fost trimis în centrul orașului Brașov, unde am stat mai bine de o jumătate de an. Apoi am ajuns la Budapesta, unde am petrecut inca o jumătate de an, după care m-am întors la Târgu Mureș, în Parohia Substejeriș (Tudori). Acolo am stat cinci ani.” – a rezumat preotul răspunzând la întrebarea noastră. A adăugat însă că, pe lângă slujirea preoțească, l-a preocupat constant ideea de a deveni iezuit. „Încă din timpul teologiei m-am gândit să devin poate iezuit, așa că în 2007 am intrat în Ordinul Iezuit, în Provincia Maghiară din Budapesta. Întrucât în provincie eram singurul novici (începător), am fost trimis într-un noviciat internațional în Italia, la Genova, locul nașterii lui Cristofor Columb.”

Experiențele din Genova l-au îndreptat însă pe părintele paroh Czikó spre drumul său anterior. După întoarcere, a slujit câteva luni la Târgu Mureș, apoi la Parohia Sfântul Ștefan din Gheorgheni, până la numirea sa la Valea Izvoarelor. După cum a povestit părintele László, una dintre punctele sale forte este capacitatea de a se adapta rapid, ceea ce îl ajută foarte mult în vocația sa. „Dumnezeu mi-a dat vocația, dar misiunea o primesc întotdeauna în comunitatea în care sunt trimis. Mai sunt multe de făcut, dar nu este nicio problemă, pentru că nu ne grăbim nicăieri” – și-a împărtășit gândurile, care ne-au condus firesc la următoarele întrebări.

De la 1 octombrie, pe lângă sfintele Liturghii și lucrări comune, au avut loc numeroase evenimente și sărbători în comună. Cu această ocazie, am fost curioși să aflăm cum a trăit această perioadă. Părintele paroh Czikó ne-a povestit cu satisfacție că a simțit un puternic sprijin din partea comunității. „Eu cred în munca în echipă” – a adăugat el înainte de a-și rezuma observațiile. A spus că mulți oameni s-au implicat în lucrări și în pregătirile pentru sărbători. De asemenea, a primit constant sprijin și donații, pe care le-a apreciat ca gesturi de mare generozitate. A menționat în mod special exercițiile spirituale dinaintea hramului Sfântului Martin: „Mi-a plăcut foarte mult că au venit la triduum și că mulți s-au spovedit. Este ceva extraordinar.”

Implicarea activă a comunității a lăsat, fără îndoială, o impresie pozitivă asupra noului paroh, mai ales că, după doar o lună și jumătate, enoriașii i-au primit cu zâmbete mesajele mai libertine din predicile sale. Această deschidere dorește să o păstreze în continuare cu comunitatea, pe care o invită să-l caute după sfintele Liturghii, în timpul programului de audiențe de miercuri sau chiar telefonic.

Pe 16 noiembrie am comemorat-o pe Sfânta Elisabeta a Ungariei la capela din Valea Uzului. Sfânta Liturghie a început la ora 12:00, în prezența multor locuitori ai comunei.

„Oare ce credeau soldații Regimentului 11 Infanterie din Munkács când au construit capela Sfânta Elisabeta a Ungariei în 1917?” – a întrebat părintele paroh László Czikó la începutul predicii sale la slujba festivă de la Valea Uzului. Din viața Sfintei Elisabeta a Ungariei cunoaștem multe povești din care putem desprinde ca trăsături principale ale personalității sale iubirea, smerenia, perseverența și disponibilitatea de a sluji. Deși nu putem ști cu siguranță răspunsul la întrebarea de la început, este probabil că și soldații doreau să urmeze aceste virtuți. Astfel, atât Sfânta Elisabeta, cât și soldații ne sunt un exemplu de a trăi în frăție și înțelegere și de a ne îndeplini cu perseverență îndatoririle de zi cu zi.

După Sfânta Liturghie, ca și în anii precedenți, consiliul parohial și comunitatea locală i-au oferit participanților o masă caldă.

Ziua Sfântului Martin de Tours sau de Pannonia este cea mai mare sărbătoare a parohiei noastre. În cinstea sfântului ocrotitor al comunei, ne amintim de el, de obicei, într-o duminică apropiată de 11 noiembrie, printr-o slujbă festivă. Anul acesta, această zi importantă a fost pe 10 noiembrie. Pregătirile pentru sărbătoare au început însă cu mult timp înainte. Pregătirea spirituală a fost facilitată de Novena Sfântului Martin, înainte de Sfânta Liturghie, precum și de Triduum-ul de trei zile care a precedat sărbătoarea. Exercițiile spirituale de trei zile au fost conduse de părintele Botond Bátor OSPPE, călugăr păulin din Harghita-Băi. În timpul exercițiilor spirituale, prin exemple cotidiene, până la meditații profunde – uneori condimentate cu povești personale – a facilitat pregătirea spirituală pentru sărbătoare. Cele trei zile de pregătire s-au încheiat cu o procesiune cu lumânări în ajunul sărbătorii. În paralel, copiii de la grădiniță și școala primară au învățat cântece despre viața episcopului și și-au făcut propriile lumânări pentru procesiunea festivă de sâmbătă seară. Copiii de la grădinița din Ciucani, împreună cu părinții lor, au mărșăluit și vineri în Ciucani, iar sâmbătă s-au alăturat în număr mare procesiunii împreună cu școlarii.

Pe lângă pregătirea spirituală, s-au făcut și pregătiri exterioare pentru sărbătoare. Cu o zi înainte de sărbătoare, s-a organizat o curățenie generală în biserică și în împrejurimi, în timpul căreia participanții au pregătit cu atenție locul.

Sfânta Liturghie festivă de duminică a fost celebrată în prezența a douăzeci de preoți, de către PS Iosif Tamás, episcop auxiliar în pensie, care a început cuvântarea introductivă cu celebra frază a Sfântului Martin: Non recuso laborem (Nu refuz munca/suferința). Așa cum a subliniat, această frază, pe care și-au însușit-o episcopul Márton Áron și preotul Szabolcs Gáll, sfințit în luna iunie, ne amintește că trebuie să acceptăm provocările de zi cu zi.

Părintele călugăr păulin Botond Bátor și-a continuat gândurile în predică. A subliniat că, la fel ca viața Sfântului Martin, și viața noastră este plină de întorsături imprevizibile. A subliniat că și calitatea vieții noastre este determinată de modul în care ne raportăm la lucrurile care ne înconjoară. Din viața Sfântului Martin pot fi scoase în evidență numeroase fapte care ne pot servi drept exemplu. Unul dintre acestea este momentul în care, împotriva voinței sale, a fost ales episcop, dar și-a asumat responsabilitățile și sarcinile care îi reveneau. Un alt exemplu bine cunoscut este cel în care și-a rupt mantaua – care îi dădea rang și siguranță – și i-a dat jumătate unui cerșetor. Prin faptele sale, a dat un exemplu nu numai în acele vremuri, ci și în zilele noastre, despre cum să facem față situațiilor neașteptate. De aceea, i-au cerut mijlocirea pentru a putea face față și noi provocărilor de zi cu zi.

34 de persoane vârstnice și-au sărbătorit a 70-a, a 80-a, a 90-a și a 100-a aniversare. Cu acest prilej, în ultima duminică a lunii octombrie, la etajul Casei de Cultură Antalffy János, a avut loc o festivitate la care au participat 21 de seniori care au aniversat o vârstă rotundă, printre care și István Imre, care a împlinit 100 de ani. Cuvântul de deschidere a fost rostit de fostul primar al comunei, Sándor Birtalan, care a adresat cuvinte calde generației mai în vârstă, apreciindu-i parcursul de viață și înțelepciunea. Evenimentul a continuat cu un recital muzical susținut de elevii Liceului Tehnologic Tivai Nagy Imre, care au creat o atmosferă plăcută, bucurându-i pe seniori. Festivitatea s-a încheiat cu o Sfântă Liturghie, după care Asociația Femeilor Sfânta Rita a invitat la o masă festivă pe locuitorii comunei Sânmartin cu vârsta de peste 65 de ani, în sala de festivități a casei de cultură. Masa festivă a fost deschisă de primarul Judit Potyó și de președintele UDMR Miercurea – Ciuc, Csaba Borboly. Din partea Asociației Femeilor Sfânta Rita, profesoara emerită de limba maghiară, Erzsébet Borbáth, a adresat un cuvânt de salut celor prezenți, recitând apoi poezia „Rugăciune” de Alfréd Erős, care a înălțat și mai mult atmosfera evenimentului.

Timp de mai mult de două decenii, Anna Gergely a jucat un rol cheie în administrația Comunei Sânmartin în calitate de notar. Activitatea sa responsabilă în cadrul administrației locale este un exemplu de urmat. Pe parcursul carierei sale de douăzeci și patru de ani ca notar, s-a confruntat cu numeroase provocări și schimbări, dar întotdeauna a ținut cont de interesele comunității. Am stat de vorbă cu ea despre cariera sa, provocări și planuri de viitor.

– Unde ați început cariera?
– Am absolvit liceul industrial, apoi mi-am continuat studiile la Sibiu, la facultatea de drept, secția administrație publică. Am obținut și master acolo. După obținerea diplomei, am lucrat opt ani în industria ușoară, apoi am ajuns la primărie.

– Câți ani ați lucrat la primărie, exact?
– În total treizeci și cinci de ani, din care douăzeci și patru ca notar. Anterior, am lucrat ca și casier și contabil.

– Cum s-a schimbat profesia în ultimele două decenii?
– S-a schimbat foarte mult. Este o meserie în care trebuie să înveți continuu, deoarece legile se schimbă tot mereu. Uneori, când o reglementare ajunge la noi, ea este deja modificată, și devine din ce în ce mai complicată. De exemplu, documentația pentru o ședință a consiliului local este acum de cel puțin trei ori mai mare decât în trecut.

– Care au fost cele mai mari provocări ale muncii dumneavoastră?
– Cele mai mari provocări se repetă regulat, precum recensămintele sau alegerile, fie ele locale sau de alt tip. Acestea au însemnat întotdeauna sarcini suplimentare pe lângă activitățile zilnice. Și doar dacă amintesc evenimentele din Valea Uzului, acestea mi-au cauzat multe nopți nedormite.

– Privind în urmă, cum ați rezuma ultimii treizeci de ani? Care a fost cea mai frumoasă parte a profesiei?
– Munca pentru comunitate a fost întotdeauna foarte înălțătoare pentru mine. Cea mai frumoasă experiență, pe care am experimentat-o din primul moment, a fost recunoștința din ochii oamenilor și atunci când spuneau: „mulțumesc frumos”. Am experimentat asta în fiecare caz când am putut să-i ajut să-și rezolve problemele. Chiar și atunci când nu am putut oferi ajutor, de exemplu pentru că problema era ilegală sau nu intra în competența noastră, oamenii au fost recunoscători. Atunci încercam să explic totul, iar oamenii acceptau. Nu am avut niciodată probleme cu localnicii. Dacă au apărut divergențe, acestea au fost în consiliu sau la birou, dar au fost întotdeauna dezbateri profesionale, deoarece am evaluat deciziile din perspective diferite.

– Care sunt planurile dumneavoastră pentru perioada următoare?
– Deocamdată nu mă pregătesc să merg la pensie. Cred că nu poți trece de la o zi la alta. Acel stil de viață activ pe care l-am dus până acum poate fi rezolvat doar printr-o perioadă de tranziție. În prezent, lucrez la obștea locală, ceea ce este mai liniștit și cu mai puțină responsabilitate decât la primărie. Dacă voi merge ulterior la pensie, nu vreau să mă retrag. Voi continua să particip activ la viața comunității. În plus, îmi place natura, merg în drumeții active, aceasta este cea mai bună modalitate de relaxare pentru mine. Și desigur, nepoții! De aceea am decis să fac această schimbare acum, pentru a petrece mai mult timp cu ei.

Activitatea de succes a Annei Gergely este cu adevărat un exemplu de urmat, iar Comuna Sânmartin îi poate fi cu adevărat recunoscătoare. Îi dorim sănătate bună, numeroase vârfuri de munte de escaladat și petrecere prețioasă a timpului în familie și pe viitor.

Pe 19 octombrie, în comuna noastră a avut loc, cu succes, a patra ediție a competiției cu cai de tractiune din Ciucul de Jos. În cadrul competiției de tras carute, organizate cu acest prilej, au participat 32 de echipaje, care au fost împărțiți în 4 categorii – carele cu un singur cal, categorie mică, carele cu un singur cal, categorie mare, carele cu doi cai, categorie mică și carele cu doi cai, categorie mare -, astfel încât să se poată măsura, în aproape 60 de probe, abilitățile și puterea de tracțiune a cailor.

Sponsorii evenimentului: Composesoratul Aklos, Composesoratul Cicani, echipa de consilieri UDMR a comunei Sânmartin, Primăria comunei Sânmartin, Bodó Zoltán.

Mulțumim pentru ajutorul acordat în organizare și desfășurare angajaților primăriei, lui László Keresztes, pompierilor voluntari locali, crescătorilor de cai din comuna Sânmartin și angajaților Composesoratului Aklos. La eveniment a fost prezent și senatorul Tánczos Barna, căruia îi mulțumim pentru participarea la decernarea premiilor crescătorilor de cai. De asemenea, a fost distins cu o diplomă de onoare Zoltán Bodó, pentru rezultatele sale internaționale remarcabile în domeniul dresajului de cai.

Premiați:
Car cu un cal, categorie mică:
locul I: Levente Nagy (ajutor: Hunor Rácz) – Sânmartin– 304,8 m;
locul II: Pál Bálint (ajutor: Péter Bálint) – Bancu – 295,6 m;
locul III: László Nyisztor (ajutor: Szilárd Veress) – Bancu – 259 m.
Car cu un cal, categorie mare:
locul I: József Kovács (ajutor: Gellért Kovács) – Sânmartin – 164,1 m;
locul II: Béla Bene (ajutor: Tihamér Bene) – Sânmartin – 152 m;
locul III: Csaba Bálint (ajutori: Zsolt Csibi, Botond Nagy) – Sânmartin – 130,3 m.
Car cu doi cai, categorie mică:
locul I: Jenő Bálint (ajutor: Zoltán Keresztes) – Bancu – 328,8 m;
locul II: Péter Bálint (ajutor: Pál Bálint) – Bancu – 304,9 m;
locul III: László Papp (ajutor: Tihamér Bartis) – Sâncrăieni– 269,1 m.

Car cu doi cai, categorie mare:
locul I: Csongor Tamás (ajutori: István Dobondi, Norbert Tankó) – Bancu – 239,6 m; locul II: Zoltán Bodó (ajutor: Zsolt Bodó) – Sânmartin– 224,1 m;
locul III: István Györgyicze (ajutor: Áron Bálint) – Bancu – 212,1 m.

A treia ediție a balului de toamnă organizat de locuitorii străzii Potyó
Pe 5 octombrie, a avut loc, pentru a treia oară în comuna noastră, balul de toamnă al căsătoriților. La fel ca în anii precedenți, evenimentul a fost inițiat de locuitorii străzii Potyó. La invitația lor, s-au înscris în acest an 28 de cupluri căsătorite, majoritatea dintre ei participând și la edițiile anterioare. Evenimentul a început, în mod tradițional, cu o slujbă religioasă, după care, călare și în căruțe, însoțiți de muzică, au străbătut cele trei părți ale comunei. Pe parcurs, au fost numeroase opriri, deoarece în fiecare parte a comunei, mai multe vecinătăți au organizat ospăț, iar în schimbul acestuia, ciocoii au dansat la fiecare oprire. Defileul a fost urmat de un bal de toamnă la care s-au adunat participanți de toate vârstele. Surprinzător, majoritatea participanților au venit din alte localități, au fost oaspeți – am aflat de la organizatori, care își doresc să păstreze acest obicei comunitar. În acest sens, au rezervat deja sala mare a casei de cultură pentru 11 octombrie anul viitor.

După cuplurile căsătorite, pe 12 octombrie, a fost rândul tinerilor să preia ștafeta. Am discutat despre acest eveniment cu Norbert Fodor, ciocoiul principal al acestui an.

“Și în acest an, ziua vinului a început în modul obișnuit. Programul a fost deschis de o slujbă religioasă, în timpul căreia preotul ne-a binecuvântat pe noi și pe evenimentul nostru. După slujbă, ne-am îndreptat spre Sânmartin, apoi am vizitat și Ciucani și Kisperjes. Pe parcursul defileului, i-am invitat pe localnici la balul de seară și, în multe locuri, ne-au întâmpinat cu prăjituri și sandvișuri. La balul de seară s-au adunat foarte mulți participanți, care ne-au onorat cu prezența, fapt pentru care le mulțumim foarte mult. Ne-am distrat foarte bine împreună, într-o atmosferă plăcută, și toți ne-am simțit minunat.”